Abisurile Tentatiei
Astepti sau consumi prajitura numaidecat? Daca pofta este mai mare decat tine, te alaturi tagmei rusinoase a celor compromisi. Dar este oare pofta mai mare decat toti?
Copiilor le vine greu uneori sa inteleaga regulile societatii. Ei ar alege calea usoara, chiar daca, cea grea este mai avantajoasa pe termen lung. Dar stim totusi ca au tot timpul din lume pentru a intelege, intr-o buna zi. Ne multumim sa le mai explicam, cu multa rabdare, o data, si inca o data... Uneori ne distreaza dificultatile prin care trec si tendinta lor de a "face regulile" intr-o lume in care abia au patruns.
Nu avem insa aceeasi intelegere si pentru adultii care esueaza, ca niste copii...
La modul metaforic, prajitura din videoclip ar putea sa reprezinte orice situatie in care avem de-a face cu o regula de un fel sau altul - o regula de sanatate, o limita morala sau o lege a statului. Ea ar putea sa fie, spre exemplu oportunitatea de a comite un adulter, sau poate de a incalca o regula de circulatie, de a conduce sub influenta alcoolului, sau, de ce nu, de a organiza fraudarea unei institutii - ca tot se poarta in ultimul timp delapidarea de fonduri.
Substratul videoclipului in care este re-editat experimentul original Marshmallow (2), care a avut drept subiecti copii de 5 ani, este unul "greu". Imaturitatea morala sau emotionala produce multe victime colaterale si ai spune ca tot ce ne trebuie este DNA, ANAF, sau ICCJ, ori alta institutie de forta si control, fara de care devianta ar inflori.
Ar fi trist daca cineva "ar consuma toate prajiturelele" fara ca nimeni sa observe. Experimentul de mai sus, asa amuzant cum este el, aduce in prim plan ideea de eroism si valoare personala, de meritocratie. Cand lipseste logica din recompensa si pedeapsa, societatea o ia razna, iar ideea de eroism degenereaza. Devii atunci erou cand "mananci cat mai multe prajuturele", despre care nimeni nu stie cum le-ai obtinut, pe baza caror merite si pe temeiul caror eforturi...
Ai spune ca este util ca societatea sa dispuna de institutii de forta si control al prajiturelelor... Si totusi... Vreau sa va spun o poveste reala, care imi este familiara.
Am cunoscut un tip, care la cei aproape 60 de ani ai sai, era un visator. Mai mult decat atat, era dornic sa se implice in programe sociale, dedicate tinerilor si persoanelor cu dizabilitati. Poate ca era cam laudaros pentru gustul meu, cand venea vorba de relatiile si conexiunile sale, dar eu il credeam si imi placea visul sau. Nici mai mult, nici mai putin, mi-a spus ca vrea sa faca la Brasov o academie de tenis.
E grozav sa intalnesti un om care are un scop si crede in acesta! Degaja un entuziasm molipsitor, pe care il puneam pe seama marilor sale realizari ca om de sport si antrenor de tenis cu o cariera de zeci de ani in spate. M-am intalnit cu el la o bere si mi-a aratat proiectul sau, caligrafiat de mana, vorbindu-mi cu o siguranta rar intalnita. Era fascinant!
Ei bine l-am reintalnit pe acest om, zilele trecute. Dar schimbarea era vizibila - tristete si resemnare. Avand parca o presimtire, l-am intrebat ce s-a mai intamplat cu proiectul sau. Mi-a spus cu vocea stinsa ca l-a abandonat... "Ce vrei, sa ma lege astia de la DNA pe degeaba?"
Hmmm... Chiar asa? Marturisesc ca nici macar n-am avut contra-argumente...
(1) Imaginea Geodesic Marshmallow, by Derek Bruff, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0
(2) Iftimie, M.;(Aprilie 4, 2014); Principiul Amanarii Recompensei; website: Psihopedia
Despre Autor
Marius Iftimie, psiholog, consilier educational si psihoterapeut in supervizare, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, blogger, autor, fotograf, colectionar si voluntar.