Iubire Adevarata, ca-n Filme
Simti ca e dragoste adevarata si atunci ai toate scuzele din lume. E ca si cand ai fi primit licenta pentru a-ti lua casnicia la misto. Dar dupa 3 ani, ti se intampla un ice bucket bine-meritat.
Ei bine, stiti povestea... Un barbat se cam plictisea alaturi de sotia sa tanara, frumoasa si desteapta, care castiga mai bine decat el, si descopera ca mai sunt si alte femei in oras, mai interesante, mai tinere, mai provocatoare... Rosario DiGirilamo era numele acestui barbat din statul american New Jersey.
Tentatia este mare, fireste, iar pasiunea ne face sa simtim ca abia de aceasta data este "iubire adevarata, ca in filme". A devenit un cliseu treaba asta - iubire adevarata, ca in filme si in timp ce pe unii ne face sa zambim condescendent, pe altii in schimb ii determina sa se lanseze intr-un ocean de vise tumultoase. Oare chiar exista "iubirea adevarata, ca in filme"?
Oamenii au aceasta obsesie a unei iubiri perfecte care nu se impaca nicicum cu realitatea plictisitoare si supra-saturata cu responsabilitati a relatiilor reale. Din cauza acestei obsesii multe cupluri se nasc si pier in fiecare zi, cu speranta ca de data asta chiar vom avea parte, in sfarsit, de iubirea adevarata, ca in filme. Macar pentru... 3 ani?
Cred ca este o reactie fireasca a clientilor de a-si uri terapeutii de cuplu care le spun ca, dupa ce se termina romantismul, incepe munca si ca eforturile ar trebui sa se faca simtite in toate ariile vietii noastre, inclusiv in parenting si cuplu, nu doar la serviciu. Iar daca "ne arde" de viata normala de cuplu, atunci intelegem de ce e nevoie de aceasta atitudine de... auto-sacrificiu, sa-i zicem, ca tot suntem in Saptamana Mare.
Dar nu toti intelegem auto-sacrificiul, iar a ceda emotiilor rebele este pentru unii ca o vacanta bine-venita si bine-meritata, in care ne permitem sa simtim, sa avem fluturi in stomac si sa ni se faca pielea gainii, exact ca in filme. E o continua alergatura dupa iluzii: vorba aceea - fugi de ispite, dar nu prea tare, ca sa te poata ajunge!
Ei bine, acest mandru american cu radacini italiene, ca majoritatea celor din New Jersey, se indragosteste nebuneste de o tanara americanca, tot cu radacini italiene, pe numele ei Amy Giordano, in ciuda faptului ca era deja casatorit. Dar cand simti ca e "dragoste adevarata, ca-n filme", ai toate scuzele din lume, nu-i asa? E ca si cand ai fi primit licenta pentru a-ti lua casnicia la misto.Â
Fiindca nu putea renunta la niciuna dintre femeile din viata sa, nici la sotia iubitoare si plina de bani, nici la amanta tanara si pasionala, domnul DiGirilamo isi mai ia un job si ii asigura si amantei sale o locuinta, un "cuibusor de nebunii", cum s-ar spune. In scurt timp Amy, ramane insarcinata iar lucrurile pare ca incep sa se complice.Â
Amanta simte ca ea este cea indreptatita sa ramana cu "latino loverul" si se arata dezamagita de acest status quo al relatiei - parca merita mai mult de la viata, nu-i asa, si oricat ar intelege nevoia lui Rosario de a pastra ambele femei, ceva se revolta in launtrul ei. Cred ca se poate spune ca amantele, desi primesc iubirea, sunt mult mai frustrate decat sotiile, care, abia daca simt vag "cate ceva",
Amanta este cea care traieste intre plus infinitul pasiunii si minus infinitul frustrarii, lucru care nu ii face viata usoara, dimpotriva. Cand frustrarile sunt prea mari, izbucnesc scandalurile, ceea ce echivaleaza cu un "ice bucket", infama baie cu gheata, pentru trezirea barbatului din romantismul bolnav in care se balaceste.Â
Poate ca "iubirea adevarata, ca in filme", este doar o iluzie, pana la urma, isi spune acest barbat romantic, care isi da seama ca, dintr-o data, are doua sotii, la fel de frustrate ca urmare a comportamentului sau duplicitar. Pentru ca ceea ce credea el despre viata de cuplu se ciocneste brutal de ceea ce cred femeile din viata sa, o solutie incolteste in mintea "romantica" a barbatului. Care sa fie aceasta?
Pe semne ca obiectul iubirii sale interzise, frumoasa si tanara sa amanta, nu a fost niciodata altceva decat un obiect, iar cand "obiectul" a inceput sa-si ceara drepturile, primeste din partea lui Rosario ... un ciocan in cap. Intr-un mod "romantic", pe copil il abandoneaza in parcarea unui spital, iar el isi vede de viata sa... Ori cel putin asa spera.
E o poveste urata despre alergarea dupa iubire - un sentiment frumos, de altfel. Dar o poveste urata ne poate invata multe. Si oamenii inteligenti invata din ce li se intampla altora. Povestea lui Rosario ne invata ca "iubirea adevarata, ca in filme", rasare si apune la fiecare 3 ani, lucru care implica mari revolutii inter-personale, pe care nu stiu daca ni le permitem, si nici daca ne ajuta cu ceva.Â
Scriam intr-un articol mai vechi faptul ca libertatea dauneaza grav fericirii. Desi avem tendinta de a asocia cele doua repere existentiale (libertatea si fericirea), de fapt atunci cand suntem liberi sa alegem si sa schimbam ceea ce avem, rezultatul nu este fericirea, cel putin nu pe termen lung. Fiindca fericirea in cuplu mai depinde si de atitudinea noastra in fata vietii de cuplu.
Asa se explica faptul ca parintii nostri, care nu beneficiau de aceasta deschidere a mentalitatilor, erau poate mai fericiti in cuplu decat suntem noi, doar datorita faptului ca stiau ca nu este posibila despartirea, fiindca nimic din jur nu incuraja asa ceva. Cand ai dreptul "sa te razgandesti" nu mai poti aprecia partile bune ale relatiei.Â
Avem mentalitati orientate spre explorare si avem conceptii de piata si de consum. Asta ne permite sa lasam in urma ceea ce nu ne (mai) place si ne pune la dispozitie atatea incercari cate vrem noi. Americanii reprezinta un model de cuplu nefast, din pacate, pe care l-am imbratisat in virtutea dominantei cultural - economice a Americii. Haideti sa ne gandim mai bine la asta!
(1) Imaginea Endless Love, de Ali Nishan, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0
(2) East Windsor Patch, (acc. Apr 13, 2017), Ending Long Saga..., website: East Windsor Patch
Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com