Povestea Milli Vanilli

Si povestea din spatele povestii.

Va mai amintiti de Milli Vanilli? Un documentar aparut de curand pe retelele de streaming ne aduce in atentie povestea Milli Vanilli, dar si povestea din spatele povestii. Fiindca din perspectiva psihologica, cele mai interesante povesti sunt cele care incep dupa sfarsit.

___

Pentru mine cel putin, nu exista povesti mai interesante decat cele adevarate. Iar una dintre acestea este povestea lui Rob Pilatus si a lui Fabrice Morvan. Presupun ca stiti cate ceva despre Milli Vanilli, chiar si daca ati deschis televizoarele mai tarziu, cum spune amicul Dorin Victor Vasile. In occident, grupul a reprezentat succesul bine-meritat a doi talentati artisti care s-au intalnit in Germania si au fost indrumati de un producator german experimentat pe nume Frank Farian. Acesta din urma, un fel de eminenta cenusie, a produs albumul care avea sa faca din cei doi super-staruri internationale, asa cum facuse cu o decada mai devreme din Boney M. Albumul Milli Vanilli se numeste All or Nothing (tr: Totul sau Nimic), un fel de declaratie de intentie care tradeaza in mod subtil lacomia capitalista a producatorului german.

Succesul in industria muzicala de la sfarsitul anilor '80 a fost unul rasunator asa incat Milli Vanilli au ajuns chiar sa primeasca un premiu Grammy pentru debut. Doar ca, din pacate, au trebuit sa-l returneze in acelasi an 1990. Dar aceasta este doar prima parte a povestii, nu-i asa? Poate ca dintr-o perspectiva psihologica, ceea ce urmeaza se afla intotdeauna dincolo de au trait fericiti pana la adanci batranete,  sau, in cazul nostru: asa s-a dus naibii Milli Vanilli. 

Milli Vanilli a reprezentat pentru mine produsul occidental tipic, perfect in simplitatea sa si tocmai de aceea demn de respect, cu toate ca numele trupei suna ca o marca de inghetata - fapt pentru care succesul lor a durat cam cat se topeste o inghetata intr-o zi fierbinte de vara, fiindca nu degeaba se spune pe la noi ca minciuna are picioare scurte. Muzica in sine depasea cu mult limitele gustului meu muzical si o gaseam banala, plictisitoare si neinteresanta, desi intelegeam ca avea trasaturile necesare pentru a veni in intampinarea publicului majoritar de oriunde. 

In documentarul despre acest super grup, pe care am avut ocazia sa il urmaresc pe reteaua de streaming Sky Showtime, l-am auzit pe membrul supravietuitor al grupului, artistul francez de culoare Fabrice Morvan afirmand urmatoarul lucru care mi-a atras atentia: 

Minciuna ia liftul dar adevarul trebuie sa urce scarile. Fab Morvan, Milli Vanilli

Este mult adevar aici fiindca, adesea, ceea ce obtinem prin minciuna nu poate fi realizat la fel de rapid intr-un alt mod si cu aceleasi rezultate, cel putin pe termen scurt. E ca si cand minciuna rezolva micile diferente intre ideal si realitate care de regula ne strica dispozitia si ne impiedica sa visam. Si pare ca dintr-o iluzie rezulta un entertainment de mai buna calitate. Povestea de succes a celor de la Milli Vanilli a fost, intr-adevar, una pe termen foarte scurt. In 1988 inca faceau foamea, desi erau dansatori foarte buni si se pricepeau sa faca atmosfera in cluburi. In Februarie 1990 au castigat un Grammy iar in Noiembrie, acelasi an, 1990, au recunoscut ca nu sunt ei cei care canta pe albumul All or Nothing.

Girl You Know it's True primul hit al grupului, privit din aceasta perspectiva pare o aluzie cinica la adresa dorintei noastre de a fi mintiti frumos. Si poate femeilor carora le este adresata in mod special muzica Milli Vanilli, mai mult decat altor genuri (:P), le place in mod special sa fie mintite frumos. Frank Farian, cu mintea lui de money-maker german a pus bucatelele de puzzle una langa cealalta si a rezultat acest proiect de music-industry numit Milli Vanilli, deasupra caruia plutea, ca un corb lacom, contractul misterios in care se stipulau, cu nono-litere, ca toata lumea trebuie, in dulcele stil german, sa-si faca treaba si sa-si tina gura: cei care canta, sa cante, cei care danseaza, sa danseze, iar cei care dau din buze, sa dea din buze. 

Pare ca afaceristul s-a gandit mai putin la aspectele morale ale afacerii sale si cu atat mai putin la aspectele psihologice, fiindca oamenii de afaceri au uneori tendinta sa ignore astfel de lucruri atunci cand se intreaba cum se pot face multi bani in timp record. Spre exemplu, Frank Farian nu s-a intrebat ce inseamna pentru niste tineri care provin din medii defavorizate, un succes de dimensiuni planetare. Sau ce inseamna pentru adevaratii solisti vocali sa vada succesul respectiv, ca si cand n-ar avea nicio legatura cu persoana lor. Sau ce inseamna sa iti intemeiezi afacerea pe o minciuna - una pe care o spui intregii planete. Sau ce se va intampla dupa ce toata lumea afla ca a fost o minciuna. 

Ma simt ca un tantar strivit. Rob Pilatus, Milli Vanilli

Cu toate acestea, pare ca producatorul Frank Farian, in afara de faptul ca a colectat drepturile de autor, a scapat ieftin de acest scandal urias. El a fost mereu in umbra si a manevrat papusile, pana cand papusile nu l-au mai ascultat si au inceput sa se comporte imprevizibil. Iar cand proiectul sau de suflet s-a dus naibii, pare ca nimeni nu l-a tras la raspundere pentru faptul ca a sedus si abandonat niste adolescenti cu foamea-n gat si i-a pus sa semneze un contract fara macar sa-l citeasca. In schimb Rob Pilatus si Fabrice Morvan, pe cat de multa dragoste si adulatie au primit cu un an inainte, pe atat de multa ura s-a indreptat impotriva lor dupa ce s-a aflat micul lor secret murdar, care valora miliarde de dolari, cu conditia sa ramana secret. 

La randul sau, publicul pare ca s-a comportat ca o adolescenta sedusa si abandonata, poate si fiindca era constituit in special din adolescente care lesina usor la concerte. Asta ar fi de inteles insa presa si cam toata suflarea din show-business pur si simplu i-a mancat de vii pe cei doi dansatori. Oare de ce? Daca te gandesti, acestia oferisera tot ce au avut ei mai bun pentru proiectul mincinos al producatorului Frank Farian, au transpirat la concerte si s-au chinuit sa realizeze o coregrafie care solicita o conditie fizica de invidiat. Nu in ultimul rand, cei doi s-au sacrificat pentru a deveni imaginea acestei afaceri si a infierbanta visele cu ochii deschisi ale adolescentelor. 

Doar ca emotiile umane nu trebuie sa fie logice, nu-i asa? Toata lumea a cazut de acord ca Rob si Fab erau principalii vinovati pentru deziluzia cauzata planetei, ca sunt niste impostori care trebuie sanctionati cu brutalitate, cu toate ca erau inca adolescenti. Uneori rautatea lumii te ia pur si simplu prin surprindere. A fost atat de rau incat cei doi aproape ca au plecat cu ochii in lacrimi de la conferinta de presa in care au recunoscut ca proiectul Milli Vanilli s-a bazat pe o minciuna. Aluziile taioase ale celor din corpul de presa veneau in rafale care nu se mai terminau - okay, ne-ati mintit, dar ati facut-o pentru bani? Si adevarul nu i-a eliberat, din pacate. Cu cat spuneau mai multe adevaruri cu atat primeau mai multe lovituri. Presupun ca singurul lucru mai dureros de-atat ar fi fost o bataie cu pietre. 

Faptul ca lumea te trateaza ca pe  o prostituata nu este ceva nou. E mai simplu sa fii insensibil si grosolan decat atent si empatic. Cere mai putine eforturi iar omul functioneaza pe principiul minimului efort. Adevaratul mesaj al acestei povesti apare catre final si se refera la felul cum doi oameni care au traversat aceeasi situatie, s-au priceput sa o gestioneze atat de diferit. Rob Pilatus isi pierde viata in lupta cu drogurile si alcoolul pe care le folosea pentru a-si amorti durerea sau poate pentru a protesta, in timp ce Fabrice Morvan (tipul cu o nuanta mai inchisa a pielii) se dovedeste a avea mai multa lumina in sine, isi descopera o vocatie surprinzatoare si in final, isi gaseste happy endul fericit in compania unei blonde care vede in el acea lumina, 

Care este vocatia surprinzatoare a lui Fabrice? Ei bine, acesta pare ca incearca sa ne convinga ca poate sa cante. In limbaj psihologic asta poarta denumirea de supra-compensare: cand cineva cauta sa isi i-a revensa pentru o inferioritate perceputa (a nu putea canta) tocmai incercand sa cante. Iar cand ne dedicam suficient de mult timp si resurse unui ideal realist, rasturnarile de situatie chiar sunt posibile. In ziua de azi toata lumea minte pe toata lumea pe Instagram iar in politica a aparut post-adevarul. Daca ar fi sa vorbim in termeni de post-adevar, Fabrice este un invingator, 

___


(1) Imaginea Intriguing and Disturbing, de Наталия Котович, via Pexels