Povestea Razbunarii
Pe de o parte, ne plangem ca oamenii devin mai incrancenati, mai razbunatori, mai agresivi. Pe de alta parte, ne fascineaza o poveste ieftina, devenita virala, ca orice lucru ieftin, despre asa-zisa "femeie inteligenta" care a stiut sa se razbune pe sotul infidel.
o o o
Ce este razbunarea? Psihologic vorbind, razbunarea este un mecanism de aparare sau un mod de a gestiona o situatie incarcata din punct de vedere emotional. Cand apare sentimentul subiectiv al nedreptatii, ne facem un plan prin intermediul caruia incercam sa "reglam conturile". Dar este acesta o dovada de forta personala sau mai curand este o dovada de neputinta si primitivism?
A RĂZBUNÁ, răzbún, vb. I. I. 1. Refl. și intranz. A-și face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rău, o nedreptate. ♦ A-și vărsa focul, mânia, necazul pe cineva.
Cu alte cuvinte, atunci cand viata iti ofera o lamaie, ai putea, desigur sa iti prepari o limonada, dar ai putea, de asemenea, sa storci lamaia si sa arunci cu acidul citric in ochii trecatorilor, apoi sa bei o sticla de whisky in cinste acestei "victorii personale". Facem asta pentru ca exista premisa, neconstientizata, de cele mai multe ori, ca producand durere celor din jur, ne vom simti mai bine. Asa sa fie?
Am intalnit aceasta poveste despre care s-a vorbit chiar si in mass-media, nu doar pe canalele de socializare, si am observat reactiile de admiratie pe care le-a trezit femeia indurerata de pierderea sotului infidel, devenita eroina justitiara. Eu am o perspectiva usor diferita asupra acestei situatii si am sa incerc sa ma fac inteles, cu ajutorul a 3 argumente logice. Dar sa va prezint povestea respectiva, in eventualitatea ca nu o cunoasteti deja.
”După 17 ani de căsnicie, un bărbat s-a despărţit de soţie în favoarea secretarei lui, o femeie mai tânăra. Noua lui iubita a avut pretenţia de a locui în casă cuplului, în valoare de milioane de dolari, şi din moment ce avocaţii bărbatului au fost ceva mai competenţi decât ai soţiei, acesta a câştigat partajul. Să ai avocatul potrivit, mai ales dacă are cunoştinţele potrivite, este esenţial.
I-a dat fostei soţii răgaz de 3 zile să se mute. Ea a petrecut prima zi împachetând ce era al ei. În a două zi, i-a chemat pe cei care o ajutau să se mute să îi ridice lucrurile. În cea de-a treia zi, s-a aşezat pentru ultima oară la masă unde cinau de obicei, şi-a aprins nişte lumânări, a pus nişte muzică în surdină şi s-a ospătat cu jumătate de kilogram de creveţi, caviar şi o sticlă de Chardonnay.
Când a terminat cina, s-a dus în fiecare camera, şi a lăsat creveţi jumate mâncaţi daţi prin caviar înăuntrul tijelor de la perdele, a făcut curat în bucătărie şi a plecat.
Când s-a întors, fostul soţ s-a mutat cu amanta şi cu nouă lui mobilă. În primele zile totul fusese perfect. Însă în curînd, încet, încet, casă a început să pută. Au încercat de toate: au făcut curăţenie, au aerisit… au verificat gurile de ventilaţie pentru eventualitatea că s-ar putea găsi şoareci morţi înăuntru, au spălat covoarele… În fiecare colţişor de casă au pus deodorante electrice, au golit zeci de butelii de spray. Au cheltui o grămadă de bani să schimbe covoarele… În zadar. Nimic nu funcţiona. Nimeni nu le mai venea în vizită, angajaţii refuzau să lucreze şi pînă şi faţă care făcea curăţenie în casă i-a abandonat. Disperaţi, fostul soţ şi amanta au hotărît să se mute. După o luna încă nu găsiseră pe nimeni dispus să cumpere casă.
Cei de la agenţiile imobiliare nici nu mai răspundeau la telefon. În final au cumpărat o casă nouă. Într-o zi fosta soţie îl sună că să stabilească detaliile divorţului şi în treacăt îl întreabă cum o mai duce. El răspunsese că vinde casa, fără însă să-i dea vreo explicaţie. Ea îl ascultă calmă, apoi îi spunea că o să vorbească cu avocatul, să vadă cum ar putea face să cumpere ea casă. Crezând că ea n-are nici o idee de adevăratul motiv pentru care o vinde, îi propune a zecea parte din preţul real al locuinţei că să scape cît mai repede. Femeia acceptă şi în cîteva ore avocatul îi aduce actele la semnat. O săptămînă mai tîrziu, bărbatul şi amanta se opriseră la poartă casei, observînd surîzători cum muncitorii împachetau toate lucrurile lor şi le urcau în camion, spre a le duce la nouă lor casă.
Totul… inclusiv tijele de la perdele!”
Povestea a fost prezentata drept "Povestea unei femei inteligente si puternice, etc". Eu insa nu reusesc sa vad puterea si inteligenta ei. Cu riscul de a le supara pe prietenele noastre feministe, care sunt foarte sensibile de fel, (dar hei, si barbatii se razbuna prosteste, nu-i asa?), iata de ce cred ca felul cum a procedat aceasta "femeie inteligenta" este mai curand de compatimit decat de admirat.
FINALUL FERICIT ESTE O ILUZIE. Acest "final fericit", ar putea oricand sa devina inceputul unei spirale a violentei intre cele doua parti. Daca femeii "inteligente" i-a iesit atat de bine razbunarea si a produs ravagiile pe care a sperat sa le produca, ce ne garanteaza ca sotul astfel lovit, isi va linge ranile cumintel si va gasi el o cale sa mearga mai departe, in absenta apartamentului pierdut? Poate ca si el este la fel de "inteligent" - cine stie? Oare femeia "inteligenta" va face fata la o eventuala runda a 2-a? Doar intreb.
OARE SE VA SIMTI RAZBUNATA SI MAINE? Doamna care s-a razbunat nu este nici mioritica, nici stupida, insa ea ramane cea care arunca cu venin. Poate ca este prea inteligenta pentru gustul meu. Oricum, faptul ca a castigat aceasta runda, nu garanteaza ca se simte cu adevarat razbunata. S-ar putea ca acesta sa fie doar debutul unei boli psihice, iar o astfel de persoana sa fie incapabila sa depaseasca momentul respectiv, razbunandu-se pe toata lumea. Atat de multa pasiune mie imi da frisoane si ma determina sa fiu pesimist in ce o priveste.
CE SANSE A DAT EA CUPLULUI? Nu ma refer doar la cuplul pe care tocmai l-a pierdut. Probabil ca pentru fostul ei sot, ea nu mai reprezinta niciun mister - este o femeie care, metaforic vorbind, da bine cu acid citric in ochi. Dar ea nu stie sa dea sanse cuplului, in general, fiindca un cuplu presupune a invata sa ierti, a trece cu vederea unele lucruri, a oferi inca o sansa. Si probabil ca adevarata victorie este atunci cand, pierzandu-te pe tine, castigi un cuplu.
In mod interesant, povestea este difuzata peste tot, ca si cand acesta este "the new thing" in ce priveste capacitatea rezolutiva a omului aflat in fata provocarilor. Oameni cu o viziune limitata, care nu razbate mai departe de momentul prezent, au tendinta sa preaslaveasca acest mod de operare, in care personajul principal devine o marioneta a furiei pe care o simte.
Atunci cand stii ca esti incapabil sa iti vezi de viata ta, ai parca o scuza de a te razbuna si de a escalada ciclul politelor ce trebuie platite. Avem impresia ca daca devenim niste salbatici, gata sa pedepseasca orice urma de nedreptate subiectiv perceputa, atunci ne-am rezolvat toate problemele.
Nu stiu ce credeti voi despre ceea ce se intampla acum in peninsula Coreana. Dar pentru mine este o minune sa vad ca acesti conducatori de state au renuntat la mentalitatea de copii rasfatati si au decis sa puna punct ciclului razbunarilor reciproce. Uneori ne saturam de noi insine si intelegem ca... exista un eroism in a fi moale atunci cand trebuie, protejand astfel vietile celorlalti.
Este o afirmatie care ar intriga multa lume. De ce sa fii moale? Doar pentru a fi calcat in picioare? Nu. Pentru ca poti. Pentru ca iti permiti. Sunt momente cand castigi punand la punct pe cei care ti-au calcat demnitatea in picioare. Dar alteori castigi atunci cand lasi de la tine. Poate ca daca "femeia inteligenta" ar fi lasat de la ea, s-ar fi trezit intr-o buna zi cu sotul inapoi. Dar acum, cand a dovedit cat de "inteligenta" este, ma indoiesc ca asta se va mai intampla.
(1) Imaginea Unbearable Lightness, de Leda Carter, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0
(2) Antena 1, (acc. 20.04.2018), Povestea impresionanta a unei femei inteligente, website: Antena 1